rugaciune

 

Sfânta Parascheva a ajutat prin minunile ei și pe greci, și pe bulgari, și pe slavi, și pe români, devenind astfel o legătură de dragoste și pace între mai multe popoare, din nefericire confruntate cu conflicte. Pentru aceasta, este iubită de toți și adăpostește sub aripile dragostei ei pe toți, constituind astfel un exemplu real și nedezmințit de dragoste purtată tuturor fără deosebire, asemănătoare dragostei Domnului nostru Iisus Hristos și a Bisericii Mame a Lui.

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii.

În cărţile Părintelui Sofronie există o relatare despre Sfântul Siluan Athonitul. Sfântul Siluan avea sub supraveghere un atelier. Spre surpriza altor supraveghetori, cei aflaţi sub autoritatea sa munceau din greu, cu onestitate, fără să încerce să fugă de muncă, în timp ce în atelierele lor, în ciuda unei supravegheri aspre, oamenii nu munceau cu la fel de multă conştiinciozitate şi responsabilitate.

Îmi amintesc că am întâlnit acum mulți ani un bătrân diacon rus care avea mai mult de 80 de ani. Cânta singur la o slujbă de seară și eu stăteam lângă el, citind din când în când sau cântând după el. Și cânta și citea cu o asemenea viteză, atât de rapid, încât abia puteam urmări textul cu ochii. Și când s-a terminat slujba, i-am spus cu aroganță (eram atunci adolescent): „Părinte Eftimie, mi-ați furat toată slujba cântând atât de repede și citind atât de iute.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al bunătăţii, Care aduci multe feluri de bătăi şi de răni asupra neamului omenesc spre folosul lui prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea şi pornirea noastră spre păcat, fiind stăpânită ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a sufletului nostru, opreşte, Te rugăm, această armă ascuţită şi neaşteptată a morţii, adusă a

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de boală

Facere a Părintelui nostru purtător de Dumnezeu, Ioan al Evhaitelor, al cărui acrostih este:

„Bolile mele tămăduiește‐le, Fecioară, al monahului Ioan”

Cântarea 1, glasul 8

Irmosul:

Rugăciunea Sf. Efrem Sirul este o rugăciune scurtă, simplă, dar plină de putere și bogăție duhovnicească, cum numai marele Părinte Efrem Sirul, „alăuta Duhului Sfânt”, putea să o alcătuiască.

Tipicul prevede să fie rostită având ochii trupești și mâinile ridicate, ochii minții înălțați către Dumnezeu, cu umilință și cu lacrimi și cu frică de Dumnezeu, însoțită de metanii și de închinăciuni, după rânduiala cunoscută.