Eşti aici

Pr. Dumitru Stăniloae
 

Pr. Dumitru Stăniloae
 

DUMITRU STĂNILOAE, preot, profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist, traducător. N. 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, jud. Braşov, † 5 octombrie 1993 în Bucureşti (înmormântat la Mănăstirea Cernica). Studii secundare la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1916-1922), superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1923-1927), care i-a conferit doctoratul în 1928. Studii de specializare pentru Dogmatică şi Istorie bisericească la Facultăţile de Teologie din Atena (1927-1928), din Berlin (1928-1929), cu călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad (bursa de studii fiind acordată de mitropolitul Nicolae Bălan). Profesor suplinitor (1929), provizoriu (1932) şi definitiv (1935) la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, la care a predat Dogmatica, dar şi alte discipline; rector al Academiei (1936-1946), diacon (1931), preot (1932), protopop stavrofor (1940), redactor al ziarului „Telegraful Român” (ianuarie 1934 – mai 1945). La cererea noilor autorităţi comuniste de la noi, de la 1 ianuarie 1947 a fost nevoit să se transfere la Facultatea de Teologie din...

vezi mai mult  +

DUMITRU STĂNILOAE, preot, profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist, traducător. N. 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, jud. Braşov, † 5 octombrie 1993 în Bucureşti (înmormântat la Mănăstirea Cernica). Studii secundare la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1916-1922), superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1923-1927), care i-a conferit doctoratul în 1928. Studii de specializare pentru Dogmatică şi Istorie bisericească la Facultăţile de Teologie din Atena (1927-1928), din Berlin (1928-1929), cu călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad (bursa de studii fiind acordată de mitropolitul Nicolae Bălan). Profesor suplinitor (1929), provizoriu (1932) şi definitiv (1935) la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, la care a predat Dogmatica, dar şi alte discipline; rector al Academiei (1936-1946), diacon (1931), preot (1932), protopop stavrofor (1940), redactor al ziarului „Telegraful Român” (ianuarie 1934 – mai 1945). La cererea noilor autorităţi comuniste de la noi, de la 1 ianuarie 1947 a fost nevoit să se transfere la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca profesor de Ascetică şi Mistică. În 1948, când Facultatea din Bucureşti a devenit Institut teologic de grad universitar, a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică şi Simbolică. Arestat în 5 septembrie 1958, judecat şi condamnat la cinci ani de închisoare „pentru uneltire împotriva statului şi oamenilor muncii”; închis la Jilava şi la Aiud până în ianuarie 1963; angajat la Arhiepiscopia Bucureştilor, apoi reîncadrat la catedră din 1965, până la pensionare, în 1973; în anii următori, profesor consultant. Îndrumător la doctorat al unor mari teologi de mai târziu (Ion Bria, Antonie Plămădeală, Dumitru Popescu, Constantin Galeriu, Dumitru Radu, Ioan Ică sen., Gheorghe Drăgulin, Dan-Ilie Ciobotea – azi P.F. Patriarh Daniel, şi alţii). În ultima perioadă a vieţii a făcut parte din câteva delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat alte Biserici din: Germania Federală (1970), Grecia (1971), Biserica coptă din Egipt (1971); Vaticanul (1971); delegat la al doilea Congres al profesorilor de Teologie ortodoxă de la Atena (1976), precum şi la alte numeroase conferinţe teologice organizate mai ales de Consiliul Ecumenic al Bisericilor; a susţinut conferinţe la Facultăţile de Teologie din Atena, Tesalonic, Paris, Strasbourg, Bonn, Heidelberg, Tübingen, Freiburg, Geneva, Oxford, în SUA etc. doctor „honoris causa” al Facultăţilor de Teologie ortodoxă din Tesalonic (1976), Atena (1991), Belgrad (1982), al Institutului Teologic „Saint Serge” din Paris (1981), al Universităţii din Bucureşti (1992); premiul „Dr. Leopold Lucas” al Facultăţii de Teologie Evanghelică din Tübingen, „Crucea Sf. Augustin” din partea primatului Angliei (1981). Membru corespondent (1990), apoi titular (1992) al Academiei Române.

vezi mai puțin  -
Toate produsele Autori